FORȚA ESTE O UMBRĂ, PUTEREA UN DAR
FORȚA ESTE O UMBRĂ, PUTEREA UN DAR
Supravițuirea celui mai adaptat individ ține de puterea umană individuală cu care acesta a fost înzestrat. Aceasta este o resursă primară care își are rădăcinile în trecutul nostru cel mai îndepărtat. Supremația celor mai puternici și feroce dinozauri este un astfel de exemplu. De-a lungul evoluției umane, forța, puterea, au fost vectorii care au dus la supraviețuirea și evoluția speciei noastre.
Astăzi, în ciuda inteligenței noastre înfloritoare, și departe de frica extincției, totuși, omul mai folosește forța brută pentru a face ca lucrurile să se întâmple în viață. Pornind ca o forță evolutivă a cărei prioritate era supraviețuirea, astăzi, uzul de forță poate fi foarte distructiv. Forța creează un tip de egocentrism intens, care duce într-un final la autodistrugere.
Astăzi vorbim depre uzul de forță când vorbim despre competitivitate agresivă, atunci când pentru a fi primul, sau pentru a avea întotdeauna dreptate, omul acționează fără să gândească și fără să îi pese de cei din jur.
De fiecare dată când forțăm ca lucrurile să iasă într-un anumit fel, când acestea nu vin natural, normal, armonios, firesc, de fapt folosim forța. De fiecare dată când suntem în spațiul încercării de a ne opune firescului, liberului arbitru, legilor ordinii universale, folosim forța.
Ca părinți, folosim forța cu copiii noștri din dorința de a controla situațiile limită ivite. Din speranța că așa vor învăța cine este la conducere, cine stabilește normele, cine are ultimul cuvânt, cine face regulile, cine educă pe cine.
În cazul copiilor, manifestarea acestei umbre poate fi recunoscută sub forma unui șir de acțiuni fără conștientizarea limitelor, acțiuni care dacă sunt repetate la nesfârșit în mod inconștient în copilărie, se vor întipări mai târziu în caracter. Desigur copiii au mare nevoie de experimentare, de spațiu și de libertate, dar în același timp au nevoie de limite ferme și de explicarea clară a limitelor, pentru ca acestea să poată fi înțelese și integrate.
În cazul persoanelor care au o fire represivă, interiorizată sau profund timidă, forța se ascunde de propria-i putere. Se teme de ea însăși, se teme de ce ar putea produce, astfel încât acești oameni dezvoltă sentimente de inferioritate, lăsând altora controlul asupra vieților lor. Apare astfel auto-umilința, prin cedarea puterii individuale altora, care, inconștient sunt investiți cu puterea de a conține si de a folosi forța mai bine. Aceste persoane devin sclavii propriilor lor familii și ai societății. Energia lor nu se mai exprimă natural, se acumulează, rămâne blocată, ducând la oboseală cronică, lipsă de energie, agitație interioară, depresie…
In cazul persoanelor reactive, umbra forței se descătușează în agresivitate sau autoritate excesivă. Aceștia vor folosi forța pentru a-i controla pe ceilalți. Vor face toate acestea prin comportamente agresive sau comunicare agresivă. Se simt totuși profund neînțeleși și de aceea nu vor fi conștienți de ceea ce fac cu adevărat.
La celalalt pol, puterea omenească trebuie înțeleasă total diferit. Este o graniță foarte fină între putere și forță, deoarece ele folosesc aceeași vitalitate primară și de aceea ele sunt atât de ușor de confundat. Puterea este manifestarea creativă și reparatoare a forței vitale aliniate, și se recunoaște prin faptul că cel care o folosește întreprinde acțiunile potrivite la momentele potrivite și cu persoanele potrivite.
Puterea umană curge fără efort și fără nici o urmă de încercare de forțare. Calitatea puterii umane este o anumită putere hipnotizantă și electrizantă, cei care își recunosc și își folosesc puterea proprie au impact asupra vieții și a destinelor, sunt recunoscuți și admirați pentru siguranță de sine în orice situație, radianță și stabilitate. Aceste persoane vor ave aputerea de a recunoaște și onora puterea în ceilalți, de e negocia de pe poziții de egalitate, de a analiza situații, fapte și contexte fără să le judece, și de a acționa ferm dar cu calm și claritate.
A ieși din forță și a merge în putere presupune să conștientizăm întâi aceste diferențe și locul în care ne aflăm în prezent, vectorii care influențează starea personală de echilibru, să recunoaștem momentele de forță ale noastre și ale celorlalți și să actionăm în loc de a reacționa!
