“Terapia prin vorbire” este un termen generic care cuprinde diferite modalitati de a ajuta persoanele dificultati emotionale, comportamentale si psihologice sa elimine sau sa isi controleze simptomele pentru a avea o viață bună emotională, mentală si relațională. Psihoterapia se bazeaza pe tehnici și strategii specifice, care au trecut proba timpului, se bazează de asemeni pe o relație terapeutică co- construită, solidă, și pe discutii fata in fata intre client si terapeut, ghidate de acesta din urma prin intrebari specifice.
Psihoterapia utilizează metode diverse, printre care se număra și metodele de art terapie: desen, teatru, joc de rol, povesti, muzica sau dans.

Practic psihoterapia integrativă, care este o abordare unificatoare, aduce laolaltă sistemul psihologic afectiv, cognitiv, contextual și comportamental, creându-se astfel un cadru de lucru relațional multidimensional, care poate fi re-creat pentru fiecare caz individual. În psihoterapie integrarea este o formă de sinteză în care sunt incluse cel puțin două teorii, cu speranța de a obține rezultate superioare celor ale utilizării separate a teoriilor inițiale.

Prin psihoterapia ne propunem ca clientul să conștintizeze și să vindece cu ajutorul psihoterapeutului dezechilibre care nu reprezintă intotdeauna expresia unei boli, ci își pot avea rădăcinile in anumite traume suferite in trecut, stres emotional, profesional sau relațional. Prin conștientizarea realistă a problemei și acceptarea ei, prin identificarea cauzelor și prin ghidaj terapeutic, în timpul procesului terapeutic de implementare a schimbărilor de viață, simptomele asociate dispar.

Este o metodă de introspectie si autocunoastere, optimizare si crestere a adaptabilitatii si responsabilitatii in actiunile noastre de zi cu zi. În procesul de dezvoltre personală lucrăm cu concepte și partiularități ale omului sănătos din punct de vedere psihic, cum ar fi motivația, stima de sine, imaginea de sine, concepția de sine, conștientizarea, managementul emoțiilor…

În funcție de tipul de psihoterapie și de complexitatea problemei, un proces psihoterapeutic bun, în urma căruia pot fi măsurate si dovedite rezultatele, are nevoie de un minim de 20 de ședințe, în unele cazuri, în psihanaliză, de exemplu, poate dura ani. Psihoterapia modernă, centrată pe soluții, gândește procesul terapeutic astfel: 4-5 ședințe de cunoștere, anamneză, realizarea alianței terapeutice, găsirea obiectivelor terapiei, între 10 și 20 + … ședințe de intervenție terapeutică axată pe rezolvarea problemei în funcție de complexitatea fiecărui caz în parte, și d eparticularitățile personalității clientului, un număr de 5- 15 ședințe de fixare a noilor structuri, comportamente, credințe, și un numar de 2 până la 5 ședințe de concluzionare, feedback și încheierea terapiei. Astfel încât dupa un minim de 20 de ședințe terapeutice ar trebui să se vadă deja rezultatele procesului terapeutic. Psihoterapia este un proces de durată, care implică conștientizare, acceptare, modificare, implementare și consolidare, și nu se poate realiza pe o perioadă foarte scurtă de timp.

Un Psihoterapeut care este și psiholog clinician, poate de asemeni ca în cadrul procesului terapeutic sa abordeze psihoterapia si ca pe o metoda complementara tratamentului medicamentos in afectiuni psihiatrice :

– tulburarile copilariei si adolescentei: tulburari de invatare, tulburari de comportament (ADHD – sindromul hiperkinetic) etc;

– tulburarile anxioase: anxietatea generalizata, atacurile de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva, fobii, stresul posttraumatic (PTSD) etc;

– tulburarile afective: depresia, boala bipolara;

– tulburari somatoforme: tulburarea de conversie, tulburarea de somatizare, ipohondria etc.

– tulburari de adictie la substante: alcool, droguri, nicotina, dependenta de jocuri compulsiva

– tulburari ale comportamentului alimentar: anorexia si bulimia

– tulburari de personalitate

– tulburari ale comportamentului sexual

– schizofrenie sau tulburari psihotice

Psihoterapeutul este acea persoană care a absolvit o facultatate de psihologie, un master de psihologie clinică si se formeaza apoi printr-un stagiu postuniversitar de specializare sau un master profesional care durează in medie 4 ani, într-o direcție psihoterapeutică, sau mai multe. Sunt astfel, specialiști în psihoterapii umaniste, cognitiv – comportmentale, psihanaliză, gestalt, existențială, sistemică, integrativă, hipnoză…..In afara de aceste formări obligatorii, psihoterapeutul parcurge el insusi un demers, un proces psihoterapic și de dezvoltare personală. Astfel încât, el deține abilitatile necesare pentru o interventie psihoterapeutica de calitate, atât în momentul inițial, de anamneză, cât și pentru parcursul terapiei, dar și abilitățile necesare pentru a încheia procesul terapeutic.

„Acum” inseamnă prezent, în acest moment, dar nu se confundă cu ceea ce se întâmplă acum, ci este și spațiul în care se întâmplă. Acum însemnă o focalizare, o concentrare (dar nu un efort de a fi concentrat), în clipa prezentă, în experiența care se derulează firesc în interiorul ființei, la care particip fără efort, simt, trăiesc și sunt și un martor fidel al meu…

„Când suntem în „Acum”, adică în prezent, suntem într-o stare de meditație, de contact profund cu noi înșine, mintea încetează să mai dețină controlul, nu mai are loc procesul de reactualizare a trecutului, prin care mintea creează și-l întreține pe „EU … „eu-l”, sursa tuturor conflictelor noastre, este mintea care generează și întreține timpul psihologic, timpul subiectiv, este memoria timpului trecut care ghidează în mod obișnuit viața noastră, făcându-ne incapabili de atenție în prezent!” (Krishnamurti.)

Atunci când sunt prezente unul sau mai multe dintre următoarele aspecte de viață, ce devin problematice : imagine de sine distorsionată, stima de sine scăzută, frici, fobii, anxietate copleșitoare, furie si/sau tristețe incontrolabile, stare generală alterată, lipsa sensului în viață, lipsa plăcerii, nivelul de autoîmplinire și autorealizare slab, neîncrederea în forțele proprii, incapacitatea de statut, inacceptare de sine, dependența de persoane sau substanțe, empatie scăzută, incapacitatea de a iubi, intoleranță la frustrare, inadaptare și inadecvare în spațiul social sau profesional, tulburări comportamentale.

Un psihoterapeut competent trebuie să poată face evaluare și diagnosticare corecte și compatibile cu baza teoretică a psihoterapiei, să monitorizeze și să evalueze progresul terapeutic, să fie sensibil și conștient de propria contribuție la relația terapeutică, să creeze un context sigur, urmând limitele profesionale, să se poată acorda afectiv, să estimeze natura și dimensiunea problemelor clientului, să activeze o formă de speranță și să insufle schimbarea, să lucreze spre binele și folosul clientului, să faciliteze trecerea clientului spre nivele mai profunde de acceptare de sine, să gândească și să folosească strategii și tehnici de interventie eficiente, să susțină clientul, să fie empatic, să managerieze finalurile de terapie.